Multe dintre cele peste optzeci de piramide ale Egiptului Antic sunt, de fapt, monumente funerare, loc de sepultură pentru faraoni, regine şi (mai rar) mari demnitari. Diodor arăta: „Egiptenii socotesc viaţa actuală ca pe o nimica toată. Ei numesc locuinţele hanuri din pricină că locuiesc scurt timp în ele, în vreme ce mormintele sunt locuinţe veşnice. De aceea sunt mai puţin preocupaţi de construcţia caselor, decât a mormintelor”.
Potrivit vechilor egipteni, moartea nu era decât trecerea de la viaţa pământească într-o alta, în care defunctul îşi păstra rangul, se bucura de toate privilegiile ce i se cuveneau în conformitate cu acest rang: era îmbălsămat pentru a i se conserva trupul, în mormânt i se puneau veşminte şi podoabe, arme şi mobile, hrană şi băuturi, apoi statuete reprezentând demnitari, soldaţi, funcţionari şi servitori care urmau să-l slujească în noua sa viaţă. După finalizarea construcţiei, mormântul era cât mai bine închis, astfel încât să nu poată fi violat – nu se cuvenea ca eventualii intruşi să tulbure a doua viaţă a ilustrului defunct.
Piramida lui Kheops avea două încăperi (erau situate la 40 m de sol), singura intrare fiind un soi de poartă pivotantă, din piatră calcaroasă, foarte bine ascunsă în peretele, dinspre miazănoapte, la 17 m de sol. Două încăperi, deci, dar nicio mumie... La ce servea, atunci, piramida construită din ordinul faraonului ?
Primii care au pătruns în interior, arhitecţii califului al – Mamun, n-au găsit nimic în camera reginei, în camera regelui se afla doar un sarcofag mare, din granit de culoare închisă, bine lustruit, fără capac şi ...gol. Nu s-au găsit nici podoabe, nici statuete, zidurile galeriilor şi încăperilor funerare nu prezentau basoreliefuri, picturi, nici măcar inscripţii. Este un caz cu totul neobişnuit – se ştie ce tezaur de o imensă bogăţie s-a găsit, de exemplu, în mormântul lui Tutankhamon, suveran de mică importanţă, decedat la vârsta de nouăsprezece ani, după o domnie de zece ani. Era normal ca mormântul lui Kheops să adăpostească un tezaur colosal.
O explicaţie ar fi jaful. Poate că, înaintea arhitecţilor lui al-Mamun, în Marea Piramidă au pătruns jefuitori necunoscuţi. În favoarea acestei ipoteze pare să pledeze dispariţia capacului de granit al sarcofagului din camera regelui; împotriva ei, nu numai lipsa picturilor şi inscripţiilor, ci şi faptul că nu s-au găsit vasele cu hrană, care în alte piramide se aflau cu miile şi pe care, în toate cazurile, jefuitorii le-au lăsat neatinse – oricum, după atâtea milenii, conţinutul lor s-ar fi transformat în pulbere.
O altă explicaţie ne oferă istoricul Diodor: „...populaţia, istovită de muncă, urând pe aceşti regi pentru asuprimea şi samavolnicia lor, ameninţa să smulgă leşurile din morminte şi să le sfârtece batjocurându-le. De aceea, aceşti regi au ordonat slugilor lor să-i îngroape după moarte pe ascuns şi într-un loc necunoscut”.

Explicaţia este reluată în zilele noastre de R. Schiller care spunea: „Una dintre cele mai mari surprize ar fi ca faraonul Kufu să nu fi fost niciodată înhumat în acest loc. Poate că a construit Marea Piramidă numai pentru a-i induce în eroare pe hoţi, şi a cerut să fie înmormântat în taină, cu întregul său tezaur, într-un loc de veci mai discret care n-a fost descoperit până acum”.
Este o ipoteză interesantă, dar deocamdată nicio dovadă materială nu vine în sprijinul ei: sarcofagul gol din camera regelui continuă să rămână încă una dintre enigmele Marii Piramide.

teorie, Marea Piramida, Kheops